Lineage 2

Da, m-am apucat de asa ceva. E super tare jocu. E un MMORPG (asemanator World of Warcraft) dar din punctul de vedere al unui gamer probabil mult mai bine facut (se pot incepe razboaie de la afirmatia asta :D). Un joc foarte complex, in care e usor sa te pierzi, dar care face toti banii de la un punct incolo, mai ales prin capacitatea sa unica de a valorifica  munca in echipa.

Pentru cei care vor sa afle despre el, va invit cu placere sa browsati site-u oficial: http://lineage2.com

Si pentru cei interesati, ma gasiti pe serverul DEX (e cel mai tare server autohton), adica aici: http://www.forbiddengaming.com/l2.php?page=download

Margineanu

Am dat de un cantec superb saptamana asta. Da radeti cat vreti, nu stiam melodia

In semn de “La multi ani” de 1 martie, le urez tuturor femeilor sa se scuture de zapada, sa intre in primavara cu fericire si ganduri bune, si sa isi arate fiecare frumusetea proprie si zambetul cat mai des!

La multi ani fetelor! Multumim ca existati!(da, azi meritati sa las mandria la o parte si sa va laud)

Porecle in cuplu partea a doua

Am scris acum un an si ceva un articol in care, recitindu-l acum, imi dau seama k nu am transmis deloc ideea pe care o aveam eu in cap. Adik e o porcarie totala. Partea interesanta, cauza pentru care ia fiinta aceasta reeditare, este ca de cand a fost scris pana in ziua de astazi a avut vizionari non-stop. Deci e un subiect de care lumea se intereseaza.

Consider astfel ca este momentul sa revin asupra ideilor mele si sa le imbrac intr-o noua forma artistica, sper eu imbunatatita, care sa ofere mai multe informatii nu doar o idee ambigua.

Asadar, “Porecle in cuplu”. Ziceam eu, ritual feminin sacru, pe care nici o femeie nu poate si nu va dori vreodata sa il ignore. Observam doua situatii bine delimitate si total distincte, analizand insusi definitia cuvantului “cuplu”:

1. O relatie bine definita intre doua persoane, bazata pe incredere si sentimente, erodata si comfirmata de-a lungul timpului. Vorbim astfel despre cupluri cu vechime. Aici se aplica o singura regula: Alintati-va cat vreti cum vreti in particular, jucati-va distrati-va iubiti-va, e dreptul si placerea voastra. Insa in public ar fi bine (mai ales ca barbat) sa renunti la acele porecle, cat de dragute ar fi ele, si sa i te adresezi dupa numele mic (mai ales in instantele de comunicare in care mai multe persoane participa la discutie) aratand astfel ca o respecti si o iei in serios. Ca si femeie se aplica aceeasi regula insa la o scara mai mica. De asemenea, la o discutie vis-a-vis de un subiect important si serios, este bine sa va limitati in folosirea acestor apelative pe cat posibil, pentru a pastra o tenta de seriozitate in discutie si din nou de a arata partenerului ca esti implicat si interesat de discutie si nu abordezi problema cu lejeritate. Atentie la cum mentineti echilibrul, pentru ca pe cealalta parte, o limitare prea drastica duce la o discutie ultra-formala si poate crea probleme de comunicare pe viitor. De ce? Pentru ca instanta aceasta de comunicare ultra-formala nu este placuta pentru nici o persoana, cu atat mai putin in relatia de cuplu. Si din cauza instinctelor umane defensive, partenerul poate dezvolta o stare de anxietate si e pericolul ca pe viitor sa evite inconstient discutiile serioase (si asta nu e bine deloc deoarece poate crea frustrari in cuplu).

2. Definim un cuplu ca o relatie intre doi oameni bazata pe atractie fizica, pasiune, dorinta de a imparti totul si a se cunoaste. Vorbim astfel despre cuplurile proaspete unde nu s-au instalat inca nici sentimentele si nici dorinta de a te deschide total in fata partenerului. Aceste cupluri au nevoie de timp si de o crestere graduala in relatie. Fiecare pas la randul lui. In aceste cazuri, femeile (care au tendinta de a se atasa repede dar intr-un mod superficial - se pot rupe imediat din relatie) vor cauta sa ii gaseasca partenerului tot felul de porecle nastrusnice. Acesta este bine sa nu le accepte inca, si cu atat mai mult sa nu raspunda la ele. Este bine sa ii gasiti o porecla cat mai tampita si sa o amenintati ca o veti folosi daca continua sa va spuna “patratel, cacatel, tortulet, plm”. Ii aratati astfel clar partenerei ca sunteti dispus sa mergeti pas cu pas alaturi de ea prin relatie,  si ca doriti ca lucrurile sa evolueze natural intre voi, fara sa va sufocati unul pe altul. Lasati alintarile si poreclele pentru mai tarziu. Pentru o faza mai avansata a relatiei cand deja aveti un anumit grad de intimitate si apropiere si cand intervin si sentimentele. Nu grabiti fortat lucrurile. Nimanui nu-i place un partener care ofera totul deodata si cere acelasi lucru in schimb. Este pur si simplu sufocant si plictisitor. De aceea, este prefeerabil (cel putin ca barbat) sa ii arati femeii ca nu te grabesti si ca esti dispus sa avanasati impreuna, pas cu pas, prin relatie. Si e bine sa o faceti cat mai des. Si acesta este unul dintre cele mai bune moduri.

Nu sunt 100% multumit dar merge.

Sa fiti iubiti!

Un joculet dragut

Daca v-ati plictisit si voi ca si mine de jocuri online cu care ati pierdut zeci de ore si nopti, sau daca erati fan tamagochi si va placea sa hraniti animalu cand erati mici, atunci va propun un joc care poate fi jucat 20 min pe zi …simplut usor de inteles si social.

Maturitate jurnalistica

Haideti sa vorbim putin despre maturitatea mass-media de la noi din tara. Si cand spun “maturitate” ma refer la profesionalismul abordarii jurnalistice si la natura temelor alese. Din punctul meu de vedere, mai avem multe de invatat. De ce? Pentru ca peste tot (si in ziar si la televizor si pe pagini de internet cu stiri romanesti) gasesti tot felul de gafe enorme. Titluri supra-spectaculoase care nu fac decat sa dea o imagine penibila emisiunii / articolului … si aici amintesc cateva pe care le-am citit butonand televizorul in ziua cand se discuta suspendarea lui Traian Basescu. Citez din memorie: “Astazi tranzitia s-a incheiat”, “In sfarsit in Romania a biruit democratia” , etc… Haideti sa fim seriosi… e scandalos si jignitor. Ce parere aveti dragi jurnalisti despre poporul roman? Cat de inculti / naivi / dobitoci ne credeti? Invatati sa fiti mai seriosi si mai echilibrati.

Bun, trecem la punctul doi. Ce promoveaza presa? Pe ce se fac rating-uri si bani? Eh, aici gasim cateva segmente bine definite:

1) Viata privata a personajelor publice. Si aici sunt 3 situatii mari, pe care le voi prezenta gradual (de la cea mai putin interesanta la cea mai tare)

- casatoria unui personaj public (preferabil politician sau fotbalist) cu vreun fotomodel..

- nasterea vreunui copil intr-un cuplu public …

- Si cel mai puternic in segmentul acesta… divortul / partajul / certurile in astfel de cupluri…

Per total un segment tematic geni(T)al…. asa ca o sa dau pas…

2)  Ce mai fac Columbenii…. cel mai retardat topic care a existat in istoria presei din orice tara…

3) Scandalurile fotbalistice… majoritatea iscate de declaratiile presei… macar de ar fi chestii ce merita vazute… Dar asa, vorbe si iar vorbe, razboaie in declaratii si acuze la adresa arbitrajului, a echipei nationale si a lui Mitica Dragomir… Ne-am cam plictisit sa auzim acelasi lucru zi de zi

4) Gigi Becali - un personaj public caruia ar trebui sa-i fie interzis accesul in televiziune… in ORICE televiziune… este exagerat si jenant

5) Si cel mai tare segment de stiri de genul aceasta… castigator de departe la categoria “Profesionistii de balta” “Rusinea anului” si alte cateva premii de prestigiu…. emisiunea lui Dan Diaconescu de pe OTV… Asta merita tratat ca un segment al presei separat, pentru ca toate subiectele propuse de acest om pe postul lui sunt de-a dreptul atipice si nu  pot fi incadrate nicaieri… de aceea il vom trata ca pe ceva “deosebit” (cu conotatii negative).

Dar aici nu il voi invinui pe Dan Diaconescu. Tot respectul ca stie sa speculeze cererea pietei si are nervii si rabdarea sa piarda noptile in modul in care o face (ca probabil nici lui nu ii face placere). Ii voi acuza pe romanii care i-au facut acele audiente monstruoase.

Bai frati de neam ce-mi sunteti? Voi v-ati tampit cu totii? Va place sa va uitati la n+ episoade din telenovela “Elodia - Cioaca”??? La x+ episoade din “crima din berceni”? Bai fratilor, chestiile astea se intampla zi de zi cu zecile. Astia doar au ales 2 la intamplare si au facut mare tam-tam. Ar fi atatea chestii constructive pe care le-am putea urmari si face si noi stam sa ne uitam la toate rahaturile? Pey de-aia mergem prost ca si tara… ca avem cultivata aceasta mentalitate aceasta educatie retardata… sa ne placa tot ce inseamna barfa … atata timp cat un subiect ne da posibilitatea sa vorbim aiurea o perioada cat mai mare de timp fara sa cautam macar sa ajungem la o concluzie, noi il imbratisam cu drag.

Uitati-va fratilor la OTV, lasati-va creierele sa fie spalate de prostii monumentale de genul “Criminalul din Berceni nu a rezistat presiunii OTV si s-a predat”. Televiziunea le face pe toate. Ei sa va dea de mancare, ei sa va conduca tara, ei sa se gandeasca la binele vostru si la ce s-ar putea face sa ne mearga mai bine. Voi sa stati ca boii gramada la tembelizor.. da sa nu va mai aud manca-v-as gura voastra ca vreti sa mearga tara bine.

De la Championship Manager 3 la Football Manager 2008

Ora 11:12 minute. Duminica Dimineata. Luna februarie. Afara un soare placut. O dimineata linistita tocmai buna pentru a depana niste amintiri la o ceasca imensa de … lapte cald

Se facea ca eram clasa a 7a sau a 8-a… nu mai stiu nici eu exact cand. Si eram toata clasa maniaci dupa fotbal. Si dupa jocuri pe calculator (mai mult sau mai putin). Si s-a nimerit (nu stiu cum) ca de pe cd-ul unei reviste de profil info-gameristic de pe la noi din Romania, un coleg sa isi instaleze un demo la un joc numit Championship Manager 3: Season 1999-2000. Un titlu foarte lung si care nu spunea mare lucru nici unuia dintre noi la acel moment. A doua zi dupa instalarea demo-ului (adica sambata) , colegul respectiv (sa-i zicem C.), ma suna cu o rugaminte fierbinte: Hai cu mine pana in locul X ca trebuie sa-mi iau un cd. Zic “Ok” si merg cu el. Cand l-am intalnit pe C. in statia de autobuz, era palid la fata, avea cearcane si nu prea parea sa aibe vlaga in el. L-am intrebat ce s-a intamplat, daca se simte bine si mi-a raspuns cu un licar nebun in ochi: “Trebuie sa-mi iau CM 99-2000 neaparat!”. Si asa a inceput toata dementa. Evident CD-ul cu pricina a circulat prin toata clasa (multumesc Doamne ca i-ai dat minte lui Paradigm sa faca acele dementiale crack-uri - deci nu aveai nevoie de CD ca sa poti rula jocul) si asa am inceput toti sa prindem microbul din ce in ce mai tare. A fost inceputul celei mai mari manii pe care le-a cunoscut clasa noastra in toata istoria ei. Veneam la scoala si asteptam infrigurati momentul cand vom ajunge acasa sa mai luam o doza de cateva ore bune din microbul nostru. Temele, orele de curs, profesorii, toate trecusera intr-un plan secundar lipsit de importanta. Tot ce faceam era sa discutam ce am mai facut in joc si sa ne laudam care mai de care cu ce transferuri a efectuat, ce victorii a bifat si ce strategii de echipa (devastatoare evident) foloseste. Toate caietele noastre , indiferent de materie, devenisera tablite tactice, unde (pe ultimele 10 pagini :D) ne asterneam pe hartie strategiile de echipa, in detaliu, cu asezare in teren si primul unsprezece, spre a fi admirate de ceilalti colegi. Circa 2 ani am suferit acut de aceasta boala numita “Championship Manager”, rastimp in care cred ca am prins circa 3 versiuni ale jocului pe care ne-am uzat total calculatoarele, nervii, parintii si caietele

In final, ne-a ramas doar amintirea acelor vremuri. Dar destul despre asta. Haideti sa vorbim putin si despre evolutia jocului care ne-a mancat noua viata in frageda pruncie :d.

Terminasem scoala generala si implicit aventura mangareiala de circa doi ani de zile, cand a aparut “Championship Manager 4″ care a adus niste inovatii noi dintre care ce-a mai importanta este introducerea unui motor 2D de vizualizare a meciului - gata cu textul acela enervant, acum sosise momentul sa vedem si ce se intampla pe teren. De ce luam cate 3 goluri indiferent ce am schimba in echipa… pe ce parte erau spatii libere, pe ce parte se descurca echipa mai bine in atac… unde trebuie intarit lotul, toate aceste intrebari isi gaseau raspuns mult mai devreme. Si odata cu lansarea acestei noi versiuni nebunia a reinceput. A fost momentul (trecusera deja cam 2 ani aproximativ de cand scapasem de microb si ma reorientasem spre alte chestii) cand m-am reapucat de joc si am inceput sa imi corup colegii de liceu. Si pentru o perioada a inceput sa se reia circuitul vechi. Caiete, discutii, nervi, parinti, certuri, nopti pierdute etc… Dar nu mai era acelasi lucru pentru ca acum aveam si alte preocupari (d’eh.. inflorisera fetele in jurul nostru, deschizandu-ne brusc interesul pentru botanica). In fine, o perioada a fost misto pentru ca era ceva nou (de vechiul joc deja ma plictisisisem) insa dupa o perioada de timp totul se reducea la a face ce faceam si inainte (dar cu timpi de incarcare mult mai mare din cauza bazei de date care devenise IMENSA). Si a mai trecut o versiune, si din cauza unei fisiuni intre 2 companii (d’eh asa se intampla mereu) una a ramas cu baza de date si una cu niste licente… si asa s-a nascuat ceea ce azi se cheama “Football Manager”. Care a ajuns la sezonul 2008. (al 4-lea urmas al seriei FM cred - nu sunt foarte sigur pentru ca nu le-am prea jucat pe celelalte - doar 2007). Si lumea managementului virtual al unei echipe a cunoscut o expansiune continua. Cu fiecare versiune esti mai stapan pe ce se intampla cu echipa ta, mai implicat, mai cu fraiele in mana, mai conectat in definitiv la fenomenul numit “fotbal”. Ceea ce insa nu se intampla (si e pacat) este ca desi apar versiuni noi si tot mai bune, nici una nu reuseste sa faca un salt calitativ real. Ceva care sa te faca sa zici si dupa 10 ore de joc: Da domne, uite o versiune care chiar a adus niste schimbari. Imediat ce ai studiat toate “noutatile” si te-ai acomodat cu eventuala schimbare a interfetei, se instaureaza senzatia de “aceeasi marie cu alta palarie”.

Ceea ce insa nu se va schimba NICIODATA, si e un plus ENORM al acestei serii de jocuri este capacitatea de a te tine legat de scaun. Indiferent de cat de obosit esti, de cat de infometat, insetat, nervos, te asezi sa te delectezi cu acest joc si cand te ridici dupa doar “o ora de joc” realizezi ca s-a facut 3 noaptea sau ca e dimineata si trebuie sa pleci la serviciu / scoala / etc… Pentru mine oriunde se va ajugne cu acest joc si oricat va evolua, in fiecare an la aparitia unei noi versiuni , voi fi acolo pregatit sa ma mai pierd cateva zile in aceasta lume splendida , unde timpul sta pe loc si amintirile vechi si frumoase revin…

Sa fiti iubiti!

Cea mai tare strada cu sens unic

POSTU ASTA E SCRIS CA DRACU! O SA REVIN SAL CORECTEZ SA AIBE UN SENS SI O LOGICA INSA E TARZIU SI MIE SOMN!

Am vorbit intr-un post anterior despre turnatori. Nu mai revin la el ca nu are sens. Oricum, subiectu e cam acelasi si aici. Intre timp, am avut ocazia sa vizionez un filmulet foarte interactiv si in egala masura educativ despre o anumita specie de reptila, si anume soparla dosaris. Nu intru in multe amanunte, daca o sa dati un search pe youtube la “omul cu soparla” o sa gasiti un filmulet cu Toma Caragiu care va va elucida toate nelamuririle legate de specia aceasta de reptilieni.

Am coroborat cu faptu k am citit azi un articol pe blog-ului unui pusti ( no offence kid ) despre turnatori in sistemul de invatamant. Mai mutle detalii puteti citi chiar pe blog-ul lui http://cris150.blogspot.com/2007/01/mda-despre-turnatori.html

In primul rand vreau sa ii raspund autorului acelui articol. O sa incerc sa o fac in asa fel incat sa intelegeti si voi cei care nu ati citit acel articol in prealabil. Turnatorii se gasesc peste tot. Doar ca vezi tu, in scoala o tema turnata o para o sotie demascata, peste astea se trece usor si in definitiv iti garantez cand termini liceu / scoala ce o fi… o sa iti aduci amitne cu placere de asta… Mai tii ba mitne cand ne-a pus aia sa stam pe nuci / la colt / facem genoflexiuni / scriem de 1000 de ori pm… Asa k nu te mai supara asa tare… accepta-l si asta e. Crede-ma am avut o colega in liceu transferata in clasa a 10-a si le-am promis colegilor ca nu termina la noi in clasa liceul. A terminat in Mihai Viteazu… Si culmea e k eu nu aveam ostilitati directe cu ea… cateodata chiar discutam si ne intelegeam ok aparent… deci metoda de a-l “aranja” pe colegul cu pricina sunt multe. Dar (si acum voi atinge topicul din titlu) ce te faci cand ai de-a face cu o situatie de genul acesta la un loc de munca? Cand sefii incurajeaza cantatul, cand unii angajati sunt infiltrati in randurile colectivului pentru a detensiona pe cale muzicala situatia, cand intr-o companie respectabila si serioasa unde toata lumea ar trebui sa aibe simtul raspunderii ajungi la situatii si discutii ce iti aduc aminte de orele de dirigentie din clasa a 5-a? Si peste toate cele, un sef, un director cu capu pe umeri si experienta in domeniu (sau cel putin asta te-ai astepta de la el) sa vina sa faca unui colectiv de 7 oameni cu vechime in firma care au facut posibila dezvoltarea si extinderea ei, care au fost acolo in momentele de nevoie si au oferit suport logistic pentru expansiunea continua a firmei, vine si iti face reprosuri nefondate pe baza unor ciripituri ale unor colegi cu vechime 2 luni??? Si peste toate cele, cand ii prezinti in real situatia si ii arati cu dovezi si acte si toate cele ca acei oameni greesesc cel mai mult si vorbesc degeaba si exageareaza, iti intoarce discutia in asa fel incat sa intelegi k turnatoria e o strada cu sens unic???
Cum lupti cu cineva care se bucura de trecere la sefi? Care balareste lucrurile mai mult ca toti si care e singuru om care are privilegiul de a turna fara nici o dovada palpabila? Ce poti face? Raspuns simplu. Tot ce trebuie sa faci este sa iti pui intrebarea corecta… “De ce toarna?” Raspuns: “Ca sai fie lui bine , sa iasa in evidenta”. Ok, incurajaza-l, lasa-l in pace, sa faca sa dreaga, sa isi ia angajamente.. la un moment dat i se vor sparge toate toate in cap.
Si daca situatia persevereaza si ajungeti si voi pe strada cu sens unic, atunci haideti sa plecam cu totii urechea la marii clasici si sa facem precum spunea Caragiale : “La vremuri noi, oameni noi!”… si sa asteptam pana ce lumea realizeaza ca trebuie sa se revina la versiunea cea buna “la vremuri noi, tot noi!”

Meet The Spartans

Badabum.. Pentru ca toata lumea e un mic critic de orice si un mare filozof de cafea, si pt k voi cititorii mei mult iubiti sunteti cu siguranta obisnuiti cu oameni de acest gen, ma apuc sa fac si eu recenzia unui film. Ce film? Evident cel din titlu - “Intalnire cu Spartanii”.

Un film care se vrea a fi o parodie dupa “300″ (alta parodie dupa parerea mea), “Meet the spartans” este per total un film nereusit (zic eu) dar care merita vazut. Cam contradictorii cele doua idei nu? Haideti sa va explic mai in amanunt.

Filmul este deci o parodie. Si cand spun parodie vreau sa se inteleaga CLAR intentia producatorilor. “Haideti sa facem in asa fel incat fiecare amanunt al filmului sa parodieze ceva. Adica FIECARE MOMENT.” Exact din aceasta cauza, filmul tinde sa devina prea incarcat si de prost gust. Plus, a nu se intelege ca avem de-a face cu o parodie dupa 300 pur sange, ci mai degraba aceasta nomenclatura i se trage de la faptul ca in “Meet the spartans” se face misto de acel film mai mult decat de alte chestii. In realitate, avem de-a face cu abordarea unei game FOARTE largi de subiecte. Britney Spears, Tokyo Hotel, Oprah, YO Momma, Spiderman 3, Rocky, acestea sunt doar cateva teme ale filmului citate acum din memorie.

Ce nu mi-a mai placut la acest film este gradul de penibilism de care da dovada in unele momente. Si sunt destule faze din film cand tu (ca si privitor) te uiti si te gandesti.. “Ce Doamne iarta-ma au vrut sa faca aici?”. Nu e amuzant, nu are logica, doar te tine acolo nedumerit uitandu-te si zicand “ce penibil!”.

Deci, astea sunt lucrurile care nu mi-au placut la film si pentru care am zis k e un film prost. Acum… De ce am spus ca treubie vazut? Pentru ca din aceste multe incercari de a face glume bune au iesit cateva momente foarte foarte reusite. Nu foarte multe dar nici putine. Exact cate trebuie ca sa te tina in fata ecranului pana la sfarsit si atunci cand se termina filmul sa te lase cu o stare buna de spirit, relaxat si amuzat, sa nu ai ocazia sa spui: “Am mai pierdut doua ore din viata”! Dar stai… am zis cumva 2 ore??? Filmul are doar o ora si cinci minute! Asta este inca un bonus MAJOR! oamenii au facut ce au facut, au avut momente bune, momente de umplutura, insa bine ca nu au lungit-o aiurea pe 2 ore ca sigur nu mai aveam o parere deloc buna despre acest film.

Deci in concluzie… Daca vreti sa vedeti o comedie spumoasa, cu glume cu sau fara perdea, care sa parodieze cam tot ce se poate parodia in acest moment in show-biz, Meet The Spartans e pentru voi. O ora de relaxare, cu multe momente moarte dar si destule momente in care sa te amuzi de mama focului! Sub nici o forma o pierdere de timp pentru un om care cauta relaxare si amuzament. Daca insa esti una din acele persoane foarte foarte critice cand vine vorba de film si cand privesti o pelicula identifici doar elementele care sa-i dea valoare (interpretare, calitatea povestii , mesaj, efecte , etc…) atunci mai bine spune PAS ca nu are sens…

P.S. Pentru fanii Carmen Electra…. aveti ocazia sa o vedeti in toata splendoarea

Turnatorii

Iar dimineata, iar am intarziat deja aproape o ora la servici, asa ca hai sa scriu ca oricum unde e loc de o ora intarziere e loc de mai mult…

Sa vorbim despre turnatori. Acestia reprezinta un subgen al rasei umane destul de raspandit pe suprafata globului. Dar ce sunt ei de fapt? Sunt in aparenta la fel ca si noi oameni normali. Dar similaritatile se opresc aici. Pentru ca dincolo de aspect nu mai este nimic decat o frustrare din copilarie, o lipsa acuta de viata si o nevoie constanta de a-i auzi pe ceilalti apreciandu-le valoarea pentru a isi combate senzatiile interne de anxietate si a musamaliza farama aceea de idee ascunsa in adancul sufletului lor si care ii baga in boala cum ca ar fi inutili si buni de nimic (lucru in multe cazuri departe de adevar). Boon…

Sa urmarim patternul psihologic evolutiv al acestui tip de caracter. Totul incepe (probabil) intr-un mod frustrant pentru el, inca din frageda pruncie, cand toata lumea se ia de el si il bate, de la colegi pana la cei mai mari… este in mod constant in centrul atentiei in mod negativ si i se imprima traumatic ideea ca este un ratat, un inadaptat, o mica epava. I se taie astfel orice avant de a se integra in societate, de a comunica calitativ cu oamenii si de a  isi dezvolta creativitatea, taria de caracter si mentalitatea necesara sa reuseasca ceva. In schimb, este constrans sa recurga la para (in speranta disperata ca va rezolva astfel ceva) pentru a scapa de bataia zilnica. Problema nu se rezolva… probabil o perioada sau chiar de tot este lasat in pace, lumea nu il mai batjocoreste, in schimb il trateaza si mai rau, ignorandu-l total… uitand de existenta lui. Izolat si respins, turnatoru mic incepe sa se simta frustrat si invidios pe ceilalti copii. Intr-un final in incercarea de a iesi in evidenta, va incerca sa se imprieteneasca cu ei, sa se bage in seama… evident rezultatul mai devreme sau mai tarziu va fi tot un sentiment de cacat si lacrimi pe obraji sau vanatai pe frunte… deci va turna din nou. Acest fenomen va avea in perioada cea mai propice pentru dezvoltarea caracterului (pruncia) o reprezentare ciclica care va aduce in capul subiectului sentimentul de obisnuinta. Odata cu trecerea timpului va incepe sa simta placere in a turna. El va fi mereu cel care ii va da in gat pe colegii de liceu care au fugit cand profesorul i-a zarit fumand sau chiulind pe geam, el va ridica mana la teza la romana sa strige ca X copiaza, nu va ierta nici un moment pentru a-si etala educatia primita si talentul dobindit (de a turna). De asemenea, cu trecrea anilor va ajunge poate sa dea peste niste oameni care agreeaza turnatorii si atunci incep sa apara avantajele clare in diverse planuri … profesional, material, etc…

Cam asa as descrie eu evolutia unui turnator. In definitiv, poate nu il putem acuza ca provine din niste medii sau anturaje care nu i-au dat nici o sansa sa se dezvolte in mod normal, sa vina cu idei creative, sa gandeasca constructiv. Probabil el doar asta a invatat si asta face. Si daca este sa ne raportam la tara noastra, adevarul este ca fiecare trage cum poate pentru pielea si stomacul lui… si asta este pana intr-un punct de inteles. Da mai las-o frate in mortii masii. Chiar sa te plangi de colegu ca-i porc ca i-a cazut margarina pe birou in pauza de masa???

Bulangii

Salutare asa de dimineata. Azi voi aborda un subiect foarte delicat: Poponarii.

Societatea moderna ne invata ca trebuie sa fim toleranti si sa invatam sa ii acceptam. Ok, toate bune si frumoase. Dar ce te faci ca au inceput ai naibii sa defileze pe bulevard in cadrul celui mai de prost gust eveniment care exista (gay fest-u ala) si sa isi ceara drepturi ce contravin normalitatii si decentei… de genul casatorie intre bulangii si dreptu de a se manifesta in public. Eu unul nu sunt si nu voi putea fi de acord vreodata cu asa ceva. De fiecare data (inca din liceu de la orele de engleze unde faceam proiecte si se gasea cate una sa vorbeasca de homosexualitate si societatea de azi) am avut o reactie asertiva cand am auzit idei de genul acesta promovate. Nu o sa pot fi niciodata de acord sa vad doi barbati tinandu-se de mana si sarutandu-se pe strada, in barurile si in discotecile unde imi place sa merg. In mod si mai primar, nu o sa pot considera vreodata homosexualitatea ca pe ceva normal. Mi s-a spus ca sunt ingust la minte si am prejudecati discriminatorii. Asa o fi. Dar de fiecare data am replicat si eu: bai oameni buni, de cand a fi homosexual e un lucru normal? De cand societatea asta atat de deschisa la minte care ne invata ca fiecare bulangiu trebuie sa se simta bine in pielea lui si sa aibe dreptul de a-si manifesta sexualitatea la fel ca orice om normal? Bai oameni buni, a tolera nu este acelasi lucru cu a accepta. Nu, nu fac discriminari si nu as arunca cu pietre intr-un om doar pentru ca e gay, insa asta nu inseamna ca il voi si accepta. Nu vreau sa il aud vorbind de sex, nu vreau sa il vad cu alti barbati pe strada, si nu vreau peste 10 ani sa ma traga copilu de maneca in parc sa inceapa sa-mi puna intrebari cheie si sa aibe confuzii, sa nu mai stie ce e natural si ce nu.

Am auzit un manifestant pro fenomenului spunand intr-o discutie la care participam si eu ca un copil intr-un cuplu homosexual creste mai bine pentru ca e un mediu mai stabil. Nu cred ca mai are vreun sens sa comentez aceasta idee, judecati si singuri. Oricum pana acum ati citit destul ca sa va dati seama ce mi-a trecut pe la gura cand am auzit ineptia asta.

E prea devreme, sunt inca adormit, stresat ca tre sa plec la munca si nici cafea n-am baut. Asa ca nu mai zic nimic. Oricum ar fi prea multe de spus. Da voi concluzia cu o fraza spusa de un coleg al meu de munca: “La cate femei bune sunt in Romania, e cea mai proasta combinatie sa fii bulangiu!”

Sa fiti iubiti!